Am intrat in fabrica sa colectez feedbackul de la testare.
Omul din productie m-a intampinat cu o concluzie gata formulata: feedback rau.
Semnalul 1. Datele nu exista.
I-am spus ca vreau sa vad feedbackurile operatorilor. Nu le are. Mi-a oferit sa mearga acum sa le dea operatorilor sa le completeze. Testarea fusese acum doua saptamani.
Nu era un feedback. Era o opinie fara suport documentat.
Semnalul 2. Argumentul tehnic fals.
A invocat ca laveta din hartie nu absoarbe ulei. Ca hartia nu e ce trebuie.
Celuloza este unul dintre cei mai eficienti absorbanti naturali pentru fluide industriale. Absoarbe superior fata de bumbac. Lavetele pe baza de celuloza absorb atat fluide apoase cat si uleiuri, sunt biodegradabile si au capacitate de absorbtie documentata in literatura de specialitate.
Bumbacul din sac, pe care il gasesc in continuare in fabrici, nu are compozitie standardizata. Daca esti norocos, 10% este bumbac. Restul este textil reciclat amestecat, fibre sintetice, provenienta necunoscuta. Genereaza deseu toxic, contamineaza incrucisat suprafetele si nu poate fi trasat in niciun sistem de management al calitatii.
Argumentul era fals. Dar suna convingator pentru ca nu exista niciun KPI, niciun calcul de cost real, niciun raport de consum.
Semnalul 3. Improvizatia ca dovada.
A povestit despre o inundatie. A luat laveta din hartie. Nu a functionat. A aruncat carpele pe jos, a construit un baraj, a strans apa.
O laveta industriala nu este conceputa pentru managementul unui debit de apa pe pardoseala. Nici carpa textila nu este. Aceasta este o problema de infrastructura, nu de produs.
Barajul din carpe nu a rezolvat problema. Apa s-a prelins pe langa. Solutia reala era stergerea efectiva, nu devierea. Ceea ce demonstreaza exact opusul argumentului invocat: operatorul nu stia sa foloseasca produsul corect, nu ca produsul era gresit.
Semnalul 4. Feedbackul se schimba dupa ce pleci.
La acelasi client, testare separata cu stergele speciale pentru murdarie grea. Feedbackul colectat direct cu operatorii, in prezenta mea: pozitiv. Am plecat. Feedbackul intors: negativ. Motivul invocat: se destrama cand pun degresantul.
Alta fabrica cu procese identice foloseste acelasi produs cu acelasi tip de degresant. Zero probleme. Diferenta: acolo rezolvau o problema reala si erau motivati sa gaseasca o solutie.
Aici concluzia a venit fara ezitare: microfibra nu o schimb.
Nu era un feedback tehnic. Era o decizie luata inainte de testare.
Contradictia pe care nu a observat-o.
In evaluarea Gemba pe care am facut-o impreuna, el a vazut cu ochii lui carpe scoase din sac si aruncate la gunoi inainte sa fie folosite. A vazut consumul real, netrasat, neinregistrat.
Si tot el, doua saptamani mai tarziu, mi-a spus ca daca inlocuieste cu lavete din hartie o sa ii bubuie consumul.
L-am intrebat un singur lucru: cum arata fabrica ta cand vine un auditor si gaseste carpe la gunoi, nefolosite?
Nu a raspuns.
Ce gasesti in fabrica cand te uiti.
In evaluarile Gemba pe care le fac in fabrici cu procese de indepartare murdarie grea si stergeri speciale, pierderile Muda apar constant in acelasi tipar.
Supraproductie de deseu: carpe aruncate fara a fi utilizate, dimensiuni mixte in acelasi sac, imposibil de urmarit consumul real.
Timp pierdut: operatorul selecteaza dintr-un sac cu dimensiuni nestandard, foloseste mai multe bucati pentru aceeasi operatiune, nu pentru ca are nevoie, ci pentru ca produsul nu este potrivit pentru aplicatie.
Miscare inutila: improvizatii in lipsa unui sistem. Baraj din carpe, stergere cu microfibra incarcata cu lipici, refolosire necontrolata.
Defect ascuns: suprafata pare curata. Contaminarea incrucisata nu se vede imediat. Se vede la rebut.
Niciuna dintre aceste pierderi nu apare intr-un raport de cost. Nu are cod de inregistrare. Dar se acumuleaza zi de zi, tura de tura.
Concluzia.
I-am spus ca in doua fabrici similare, cu aceleasi procese, produsele sunt utilizate de 10 ani. Buget redus cu 40-50%. Deseu toxic redus. Operatorii multumiti.
I-am spus ca rezistenta la schimbare a operatorilor este normala si predictibila.
I-am spus ca el a fost primul care a intrat reticent in testare. Ca a transmis o atitudine. Ca operatorii au simtit-o.
A tacut. Apoi a spus: da, ai dreptate.
Un test Kaizen valid are trei cerinte minime: date colectate sistematic, facilitator neutru, interval de timp respectat. Daca lipseste oricare dintre ele, nu ai un test. Ai o opinie imbracata in halat de laborator.
Rezistenta la schimbare nu traieste doar la nivelul operatorului. Traieste mai ales la nivelul celui care coordoneaza schimbarea si nu crede in ea.
Aceasta este pierderea pe care nu o vei gasi in niciun raport Muda.
Environmental Engineer | Integrated Management Systems Auditor | Industrial Hygiene Optimization Specialist&Kaizen @ Tork – Essity
