Carpele sunt nimic fata de roboti – Lectia pe care am invatat-o intr-o fabrica auto

Era o zi obisnuita de miercuri cand am primit confirmarea: vizita la o fabrica automotive pentru evaluare procese igiena industriala. Am pregatit echipamentul, checklist-ul de observare si mintea deschisa. Ce nu am stiut este ca o sa primesc una dintre cele mai valoroase lectii despre respect profesional si valoarea reala a optimizarii.

Cand respectul profesional dispare

Am ajuns la fabrica pregatita. In calitate de inginer de mediu si specialist in optimizarea igienei industriale, am vazut sute de linii de productie. Stiu ca fiecare detaliu conteaza. Stiu ca intre „a face treaba” si „a face treaba bine” e diferenta dintre profit si pierdere.

Dar omul care m-a intampinat avea o alta perspectiva.

„Hai sa-ti arat repede ce avem aici,” a spus, grabit. M-a dus la un cos de gunoi, mi-a aratat cateva materiale si a zis: „Asta e. Mai vrei sa vezi ceva?”

„As vrea sa vad procesul complet,” am raspuns. „Cum lucreaza operatorii, unde sunt materialele depozitate, cum se face curatarea programata—”

M-a intrerupt cu un zambet politicos dar condescendent.

„Doamna, inteleg ce vrei tu sa faci, dar sa fim realisti. Ce saving poti tu sa aduci din consumabile e nesemnificativ fata de costul echipamentelor din fabrica. Avem investitii de milioane de euro aici. Consumabilele… sunt nimic.”

Dar de data asta n-am avut sansa.

Nu am vazut operatorii lucrand. Nu am vazut procesele critice de curatare. Nu am putut masura timpul pierdut cu deplasarile la magazie. Nu am putut numara materialele din pachete. Cosurile de gunoi erau goale.

Tot ce am putut face a fost sa vorbesc cu un responsabil de zona, care mi-a confirmat problema reala: defecte de calitate generate de materialele actuale.

Si apoi am vorbit cu operatorii.

„Scamosaza,” mi-a spus unul, aratandu-mi o suprafata tocmai curatata. „Vezi? Raman fire, scame. Trebuie sa stergem de doua-trei ori, si tot mai raman.”

„La finalul turei verificam si tot gasim probleme,” a adaugat altul. „Ni se returneaza piese pentru re-curatare. Ne afecteaza indicatorii.”

De ce „detaliile mici” conteaza enorm

Permiteti-mi sa va spun ce inseamna de fapt „detalii mici” in industria auto:

  • In alta fabrica similara am numarat 6 pachete de materiale de stergere, declarate la 200 bucati fiecare. In TOATE sase pachetele, numarul real era mai mic. Nu cu 2-3 bucati. Cu 15-20 in unele cazuri.
  • In aceeasi fabrica am identificat ca materialele destinate unei zone specifice migrau in alte zone. Fara control, fara trasabilitate, fara sa stie cineva. Consumul real era cu 40% mai mare decat cel necesar.
  • Intr-o fabrica de componente am eliminat 35% din consumul de materiale de stergere prin simpla introducere a dispenserelor la posturi. Operatorii nu mai mergeau la magazie de 4-5 ori pe tura.
  • Intr-o alta zona, defectele generate de materialele inadecvate necesitau retusuri. 15 minute per piesa × 200 piese pe tura × cost ora operator.

Echipamentele sunt scumpe. Dar nu lucreaza in vid.

Nimeni nu contesta valoarea echipamentelor si robotilor din fabrica. Sunt investitii uriase, esentiale, spectaculoase.

Dar echipamentele nu curata suprafetele. Nu sterg. Nu elimina reziduurile. Nu pregatesc suprafetele pentru urmatoarea operatie.

Oamenii fac asta. Cu mainile lor. Cu materialele pe care le au la dispozitie.

Si cand acele materiale sunt inadecvate, cand nu exista dispensere la posturi, cand operatorii pierd 20 de minute pe tura ducandu-se la magazie, cand materialele genereaza defecte, cand nu exista niciun control al consumului…

Acele „detalii mici” se aduna.

Se aduna in timp pierdut. Se aduna in retusuri. Se aduna in defecte de calitate. Se aduna in costuri ascunse pe care nimeni nu le masoara pentru ca „nu merita”.

Ce nu i-am putut arata

N-am putut numara materialele din pachete in fata lui. N-am putut cronometra timpul pierdut de operatori. N-am putut analiza deseurile pentru a vedea risipa reala. N-am putut documenta procesele critice pentru a vedea unde materialele actuale esueaza.

Dar mai ales, n-am putut sa-l fac sa asculte cu adevarat operatorii.

Cei care ii spun: „Scamosaza.” Cei care sterg de 3 ori aceeasi suprafata. Cei care au piese returnate pentru re-curatare. Cei care vad problema in fiecare zi, dar nimeni nu ia in serios „detaliul mic.”

Lectia pe care am invatat-o

Nu e despre mine. Nu e despre ego profesional ranit.

E despre mentalitatea ca „unele lucruri nu merita atentie” intr-o fabrica.

Echipamentele merita milioane de euro de investitie. Si pe buna dreptate. Dar procesele umane, materialele consumabile, eficienta operatorilor, calitatea la nivel de detaliu? „Nesemnificativ.”

Pentru ca adevaratul saving nu vine din a schimba un produs cu altul.

Vine din a intelege profund unde se pierde timpul, banii si calitatea.

Si asta necesita respect pentru proces.

Oricat de „mic” ar parea.


O intrebare personala

Poate a fost doar o chestiune de prioritati. Poate a fost si o diferenta de mentalitate. Intr-o industrie dominata de barbati, iar eu fiind femeie intr-un rol tehnic, uneori ma intreb daca scepticismul vine din obisnuinta sau din perceptii vechi. Nu am un raspuns clar, dar stiu ca fiecare optimizare reusita este si un pas spre schimbarea acestor perceptii.


Reflectii de vineri

Dupa o saptamana de optimizari in fabrici, imi dau seama ca fiecare vizita nu este doar despre procese, ci despre oameni. Despre cum micile schimbari pot aduce mari rezultate si cum rezistenta la schimbare este, de fapt, o oportunitate de educare. Vineri este momentul in care trag linie si imi reamintesc: progresul nu vine din perfectiune, ci din pasi mici, consecventi.

Lasă un comentariu